„Peste o oră de privit la televizor pe zi e mult pentru un copil“ Dr. Raluca Teleanu, medic neurolog . Ești părinte, este prea mult pentru copilul tău?

Privitul la un ecran luminos a devenit sport planetar. Cum părinții au devenit foarte ocupați iar cei mici foarte curioși s-a ajuns ca cei mici să fie puși în fața televizorului sau cu un smartphone în mâini pentru a sta cuminți. La doi ani copii se joacă pe smartphone cu o ușurință greu de imaginat acum câțiva ani.  Se pregătesc cei mici de o eră a privitului în ecran? Nouă ne este greu să-i înțelegem și îi trecem prin filtrul personal. Nu este bine să stea mai mult de o oră la televizor, spune dr. Raluca Teleanu (43 de ani), neurolog pediatru. Este bine? Este rău?

„Creierul copilului se dezvoltă în prima lună de viaţă intrauterină, deseori înainte ca mama să afle că e însărcinată. Când bebeluşul vine pe lume, creierul este pregătit să formeze conexiuni. La 3 luni, creierul are 1.000 de trilioane de sinapse. Orice informaţie pe care bebeluşul o primeşte creează o sinapsă. Dar cel mai mult creierul învaţă din iubire”, spune dr. Raluca Teleanu (43 de ani), neurolog pediatru pentru adevărul.ro. 

[ads1]

Privit de la o oră în sus pe zi la televizor e mult pentru un copil…

Sunt mulţi copii care stau şi o jumătate de zi la televizor. Mănâncă la televizor, stau pe oliţă la televizor, toată viaţa lor se petrece într-o cameră unde se află un televizor.

Părinţii sunt mulţumiţi că ei sunt cuminţi. Mamele spun: „Eu trebuie să gătesc, am treburile casei şi atunci îmi e uşor.

Dar eu mă întreb oare ce făcea mama cu mine prin anii 70. Şi ea gătea, şi ea avea serviciu, şi eu nu stăteam la televizor. Nu e mai puţin adevărat să societatea s-a schimbat, că trăim într-un stres mai mare, dar nu cred că trebuie să ne ascundem în spatele acestor lucruri. Trebuie să învăţăm a ne gestiona timpul şi, foarte important, să aveam curajul să ne creştem copiii. Părinţii noştri erau mai curajoşi. Copiii nu vor ei să vină pe lumea asta şi atunci trebuie să ni-i asumăm.

[ads2]

Întrebată de reporterii adevărul.ro ce le spune spuneţi părinţilor cu copii „autizaţi” de televizor, medicul răspunde: Sting televizorul.

foto: essentialbaby.com.au

foto: essentialbaby.com.au

Sunt foarte radicală. Sting televizorul! (râde) Am făcut acest „experiment“, mai mult din curiozitatea mea ca părinte, nu ca profesionist, în cazul unor copii despre care mi-am dat seama că nu au autism. Am evaluat copilul, împreună cu colegii mei, şi le-am propus părinţilor „să facem o probă, să vedem ce se întâmplă într-o lună, în care televizorul dumneavoastră s-a stricat, e o cutie neagră, nici măcar dumneavostră nu vă uitaţi“.

Există şi părinţi care spun „dar el nu priveşte la televizor, pentru că stă pe un post de ştiri“. Nu contează. Ecranul este o atracţie pentru copil şi el receptează orice.

Le propun părinţilor să se implice în schimb în viaţa copiilor, să meargă în parc, la teatru, să citească împreună, să povestească, să deseneze, să facă orice, dar nu cu mijloace audiovizuale.

Surpriza extrem de plăcută a fost că părinţii se întorc cu alţi copii, după numai o lună. Este magie, spun părinţii. Copiii îşi doresc afecţiunea părinţilor, se deschid şi rareori se întâmplă să nu vezi un progres. În câteva luni, copiii pierduţi în lumea televizorului revin foarte frumos la realitate. Este greu la început, dar copilul uită uşor-uşor de televizor şi este fericit că petrece timp cu părintele.

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply