Dr. Gabriela Ciolac: Otita nu se tratează „după ureche”. Citește sfaturile medicului specialist O.R.L:

Otita este o boală care afectează organul auzului, caracterizată prin inflamarea urechii. Cauzele otitei pot fi diverse, variind de la deteriorările mecanice și a utilizării necorespunzătoare a igienei personale până la complicații grave apărute pe fondul unor infecții respiratorii acute, răceală și gripă.

Chiar dacă pentru multă lume prezența apei în ureche pare să fie cauza principală a declanșării otitei, Dr. Gabriela Ciolac, medic specialist O.R.L. la Spitalul Sf. Constantin Brașov, spune pentru blog.spitalulsfconstantin.rocă acesta este doar un mit și avertizează că afecțiunea trebuie privită cu toată seriozitatea pentru că poate avea complicații grave.

Una dintre afecțiunile cu care se confruntă copiii vara este otita. Apa care le rămâne în urechi după ce fac baie în mare sau în piscină este probabil cea mai cunoscută cauză. Mai sunt și altele?

Otita externă este o inflamație a conductului auditiv extern, uneori cu extindere la nivelul pavilionului auricular, ce se caracterizează printr-o durere intensă la nivelul urechii, cu exacerbări nocturne și la atingere, cauzată de diverși factori.

Dintre factorii incriminați în etiopatogenia otitei externe se numără: stafilococii (auriu si epidermidis), Pseudomonas aeruginosa, precum și streptococii, Proteus vulgaris sau colibacilii, germeni saprofiți ai conductului auditiv extern. Cerumenul joacă un rol protector important pentru pielea conductului.

Astfel, prin pH-ul său acid (6,2-6,9) și compoziția ceruminoasă, protejează tegumentul conductului. Pelicula de ceară constituie nu numai o barieră chimică, ci și o veritabilă capcană pentru corpii străini. Aspectul și consistența dopului de cerumen variază în funcție de proporțiile elementelor constitutive, de gradul de deshidratare și de vechimea produsului ceruminos.

Dr.-Gabriela-Ciolac_medic-specialist-ORL-696x696

Nu este recomandabil să curățăm cu orice preț, sub pretextul igienei, un strat fin de cerumen, care nu este decât benefic.

Ce recomandați: să folosim sau nu bețișoarele ca să scoatem apa din urechi?

Apa se evaporă în mod spontan din ureche, nu este necesar să folosim manevre intempestive pentru a o indepărta. Se recomandă să folosim cu prudență bețișoarele cosmetice pentru ca riscăm să lezăm tegumentul, să împingem cerumenul spre timpan sau chiar să provocăm o leziune/perforație a membranei timpanice.

Care sunt simptomele otitei?

Simptomatologia otitei externe depinde de structura implicată (tegumentul conductului auditiv extern) și nu de agentul cauzal. Inițial procesul inflamator determină prurit (mâncărime) la nivelul CAE. Accentuarea procesului inflamator determină apariția otalgiei intense (durere la nivelul urechii), cu perioade de exacerbare nocturnă. Ea apare din cauza edemului care crește presiunea exercitată de epiteliu pe pereții conductului auditiv extern. Orice mișcare în articulația temporo-mandibulară, a pavilionului sau a conductului auditiv cartilaginos accentuează otalgia. Procesul inflamator se poate extinde retroauricular, cu decolarea pavilionului spre exterior. Tumefacția tegumentelor, cu stenoza consecutivă a CAE, precum și exudatul produs determină hipoacuzie (scădere de auz).

Otoreea este inițial seroasă (exudat), dar apoi devine mai vâscoasă, chiar purulentă, conținând germeni și celule epiteliale descuamate. Prezența unor secreții otice purulente abundente, de culoare verzuie, intens fetide, în care se pot vizualiza bule și false membrane este caracteristică unei otite externe al cărei agent etiologic este bacilul piocianic. La aceste semne se asociază hipoacuzia, uneori însoțită de acufene (zgomote auriculare). Semnele generale ale sindromului toxic (febra) apar doar în cazul diseminării limfatice a infecției. Apare adenopatie satelită în regiunea parotidiană sau retroauriculară.

Este necesar tratamentul cu antibiotice?

Tratamentul antibiotic pe cale generală în cazul otitei externe este recomandat doar în cazurile grave, care nu răspund la tratamentul topic, local. Deseori este incriminat stafilococoul auriu în etiopatogenia otitei externe și se recomandă utiilizarea unor antibiotice antistafilococice precum Oxacilina sau Ciprofloxacina. De cele mai multe ori tratamentul local cu picături otice cu antibiotic și antiinflamator este suficient.

Rareori este necesar să prelevăm secreții din conductul auditiv extern pentru a stabili agentul etiologic (mai ales la cei cu imunodepresie, diabet zaharat, tratament cronic cu corticosteroizi) și a trata o otită externă rebelă la tratamentele clasice.

Un examen otoscopic atent, o anamneză amanunțită îndrumă medicul curant către un diagnostic corect și implicit un tratament eficient. Examinările paraclinice trebuie utilizate ori de câte ori se impune (suspiciunea apariției unei complicații) pentru a putea ghida planul de tratament și a obține rezultatele dorite.

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

1