Sunt Radu si sunt alcoolic: povestea unui român recuperat, nu vindecat. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a luat nimic din toate astea şi pot să mă bucur acum, în abstinenţă, cu adevarat de tot ce am!”

Boala de care ne îmbolnăvim în societate, dar o sfârșim în singurătate. Cauzează probleme psiho-emoționale și fizice, transformându-ne în masochiști. O poveste descrisă în amănunte chiar de la prima persoană. Care au fost primii pași/simptome?

Cum au început să se schimbe lucrurile în viață atât pe plan profesional cât și personal? Deprindere, pasiune, dependență. Cum și-a detoxificat corpul și psihicul, vă va povesti Radu în povestea ce urmează.

14088712_294284004272477_1222120873_n

Omul bea alcool dintotdeauna. Probabil că a descoperit licoarea care îi ridica moralul sau îi mîngîia amărăciunea imediat ce a deschis ochii asupra lumii, scrie gandul.info.

Abuzul de alcool, permanent sau ocazional, dar şi dependenţa de alcool este alcoolism, un fenomen cu implicaţii sociale grave. Este o boală care “se ia” în societate, dar sfârşeşte în singurătate. Dependentul de alcool nu îşi poate refuza această plăcere transformată într-o otrăvire sistematică, masochistă, în ciuda gravelor probleme de sănătate (fizică şi psihică), dar şi de natură socială pe care i le provoacă.

Alcoolismul are de multe ori consecinţe fatale şi se caracterizează prin scăderea controlului asupra consumului de băuturi alcoolice, preocuparea pentru acest drog şi deformări în procesul de gândire (îndeosebi sub formă de negare).

Iniţial, s-a considerat că alcoolismul este un simptom al unei tulburări psihice. În prezent se crede că el este în sine o boală, care cauzează probleme psiho-emoţionale şi fizice. Acestea sunt efecte ale bolii, nu cauze, şi nu se pot rezolva decât printr-o tratare eficientă. Netratat, alcoolismul se agravează progresiv, până la nivele avansate de deteriorare, chiar dacă pot apărea între timp perioade de remisiune (de revenire, prin abstinenţă).

Această boală nu este vindecabilă, alcoolicul nu va mai putea niciodată să se întoarcă la detaşarea faţă de băutură pe care a avut-o înainte de a se apuca de băut, dar este tratabilă şi îi dă şansa să se recupereze. Prin încetarea consumului de alcool, cu ajutorul tratamentului medical, el poate fi oprit din evoluţie.

Am cunoscut unul din puţinele cazuri fericite şi vreau să spun povestea lui, transmiţând un mesaj tuturor celor care trec prin dependenţa de alcool.

“Sunt Radu si sunt alcoolic! Iată povestea mea, povestea unui om recuperat, nu vindecat.”

Este povestea unui om care trăieşte cu speranţa ca si alţi oameni să poată învăţa din greşelile trecutului său. A băut prima dată peste măsură in liceu. Şi-a zis că a fost un accident! În anii ce au urmat, exagerările sale in consumul de alcool se limitau la petreceri, ocazional! “La 26 de ani am băut prima dată la serviciu, singura grijă era să nu ne vadă şeful.

Am schimbat serviciul, am schimbat şi prietenii de pahar şi nu a durat mult până am început să beau iar la serviciu. Nu beam cantităţi mari, însă devenise un obicei zilnic. La 36 de ani a fost prima dată in drum spre serviciu, că imi era rău si nu ştiam ce să fac să imi revin după un consum exagerat de alcool.

ÎN ACEA DIMINEAŢĂ MI-AM PUS ÎNTREBAREA: CE FAC? NU ESTE BINE! Ştiam că numai alcoolicii beau dimineaţa să functioneze.

Şi totuşi am băut acea sticluţă cu alcool. Am constatat că mi-am revenit. Şi nu mi-am mai pus întrebarea dacă este bine sau nu, deja devenise obicei şi nu mai funcţionam dacă nu beam şi dimineaţa! Îmi doream să mă opresc, dar nu mai reuşeam, deja eram dependent .”

S-a internat la dezintoxicare cu speranţa că se va reface, dar sănătatea începuse să-i fie afectată. S-a abţinut de la a bea alcool 9 luni, iar când şi-a reluat obiceiul, a făcut-o bând mult mai mult ca înainte. Erau semnele unui alcoolism (etilism cronic ), nu s-a oprit decât atunci când s-a îmbolnăvit de hepatita etilică .

“Nu am reuşit să mă abţin de la băutură decât 6 luni! De atunci am încercat să beau controlat, lucru ce nu mi-a reuşit niciodată prea mult timp, iar după un timp văzând că nu reuşesc, mă opream, însă foarte greu! Am încercat diferite trucuri: să beau numai bere, vin sau să beau doar la sfârşit de săptamână. Nu mi-au reuşit nimic din toate astea!”

Dependenţa sa de alcool era mult mai mare decât voinţa. Până într-o zi, când a luat decizia să nu mai bea. Pe 24 noiembrie 2011 s-au împlinit 3 ani de atunci!

“În fiecare dimineaţă îmi propun să nu mai fac asta, iar seara îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-am putut abţine. SINGUR NU AŞ FI REUŞIT! ABSTINENŢA MEA LE-O DATOREZ LUI DUMNEZEU ŞI ALCOOLICILOR ANONIMI CĂRORA LE SUNT PROFUND RECUNOSCĂTOR.”

Un dependent de alcool are diferite moduri de a consuma, care mai devreme sau mai târziu, când deja dependenţa este instalată, duce la ruperea legăturilor cu prietenii, pierderea sănătaţii, pierderii poziţiei in societate, a familiei, apoi a vietii !

Nu este o ordine in toate aceste pierderi, însă deznodământul este fatal dacă alcoolicul avertizat continuă să mai bea mult timp!

“Îmi spuneam că astea nu mi se pot întampla mie, dar mi s-au întâmplat pentru că am fost prea orgolios şi nu am vrut să recunosc, până nu mi-a ajuns cuţitul la os! Un prieten de la Alcoolicii Anonimi spunea că un alcoolic care a conştientizat problema cu controlul consumului de alcool, chiar dacă bea ocazional şi bea fără a putea controla cantitatea, pierde mult, poate chiar viaţa! EU NU MAI VROIAM SĂ PIERD NIMIC! Acum eu sunt cel în câştig!

Mi-am recâştigat încrederea in mine, locul in familie, in societate şi mi-am restabilit sănătatea. Ţineţi minte: Un catravete odată murat n-o să mai poată fi niciodată verde. În momentul în care ai devenit dependent, nu vei mai fi niciodată un băutor normal!”

O spun cei ce nu s-au oprit la timp şi acum regretă enorm. Din experienţa lor va trebui să învăţăm până nu este prea târziu! “Alcoolul îmi falsifica viaţa, deşi nu aveam nevoie de asta! Aveam tot ce îmi trebuie, dar eram prea orb să vad asta, alcoolul îmi întunecase minţile! Am o familie cu doi copii sănătoşi, fraţi, parinţi, acoperiş deasupra capului, tot ce îşi putea dori un om normal şi eu nu am ştiut să mă bucur de toate acestea.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a luat nimic din toate astea şi pot să mă bucur acum, în abstinenţă, cu adevarat de tot ce am!”

Fericirea constă in bucuria de a fi alături de cei dragi, fără să le tulburi viaţa, liniştea, fără să pari dezgustător, violent… În cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activă a bolnavului. Specialiştii în domeniu acţionează după principiul:

“Te ajut să te poţi ajuta singur”.
“Sunt Radu, sunt alcoolic şi îi sunt recunoscator voinţei mele pentru abstinenţa mea!”
Aşa speră Radu că şi-a încheiat cel mai urât episod din viaţa sa, fiind conştient că fără voinţă nu ar fi reuşit. Dar şi voinţa ţine de un caracter puternic, dornic să lupte pentru a învinge orice forţă negativă care a pus stăpânire pe tine.

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply