Osteoporoza: Vezi ce este și când să trebuie să te gândești la ea

Osteoporoza este o afecțiune care face ca oasele să fie fragile și prin urmare ușor fracturabile. Aceasta reușește să afecteze anual milioane de femei la nivel mondial. Întrucât boala nu prezintă simptome vizibile este foarte posibil ca să nu știi că oasele tale au devenit fragile decât în cazul în care fracturezi unul. Iar un os fracturat la rândul său poate să afecteze foarte mult viața unei femei, generând dureri puternice și chiar o dizabilitate fizică. Iată care sunt cauzele apariției acestei probleme.

Densitatea minerală osoasă (DMO) maximă este achiziționată începând din copilărie și în timpul dezvoltării pubertare, de aceea este nevoie de un aport adecvat de vitamina D și calciu, informează blog.spitalulsfconstantin.ro. Urmează apoi o perioadă de stabilitate a densității la vârsta adultă dar după vârsta de 40 de ani, apare un declin al acesteia la ambele sexe. Apariția menopauzei (prin deficitul de estrogeni) induce o pierdere mai accelerată a masei osoase.

14469195_313113365722874_996539144_n

Printre factorii care împiedică atingerea densității osoase maxime se numără:

Deficitul de vitamina D și aportul inadecvat de calciu
Bolile intestinale ce previn absorbția corectă a nutrienților și vitaminelor
Bolile renale cronice
Anorexia nervoasă
Amenoreea indusă de efortul fizic excesiv (uneori și în cazul sportivelor de performanță)
Imobilizare îndelungată în copilărie
Pubertatea tardivă
Fibroza chistică
Sindromul Marfan
Spondilită anchilopoetică
Screeningul pentru depistarea osteoporozei presupune un istoric complet, examinare clinică, analize de laborator și teste imagistice. În anul 2008, Organizația Mondială a Sănătății a introdus o metodă de evaluare a riscului de fractură (FRAX – Fracture Risk Assessment Tool: https://www.shef.ac.uk/FRAX/tool.jsp?lang=ro). Acest scor estimează probabilitatea de fractură de șold și fractură majoră (coloană vertebrală, umăr, încheietura mâinii) la 10 ani.

Factorii clinici care cresc riscul de fractură sunt:

Vârsta avansată
Antecedente personale de fracturi
Terapia cu corticosteroizi (pe o perioada mai mare de 3 luni)
Istoric parental de fracturi
Fumatul activ
Greutate scăzută (< 58 kg)
Consumul excesiv de alcool
Artrită reumatoidă
Cauze de osteoporoză secundară (excesul de hormoni tiroidieni netratat, diabetul zaharat tip 1 insulino-necesitant, hipogonadism sau menopauză precoce la 65 de ani sau mai tinere de 65 de ani dar cu factori clinici de risc de fractură. Pentru bărbați se recomandă evaluarea după vârstă de 70 de ani sau mai devreme dacă există manifestări clinice de densitate minerală osoasă scăzută sau factori de risc pentru fracturi.

Organizația Mondială a Sănătății și Fundația Internațională de Osteoporoză au stabilit că un scor T de -2.5 DS sau mai mic în cadrul investigației DXA este diagnostic de osteoporoză. Pacienții sunt îndrumați apoi spre medicul endocrinolog pentru investigații suplimentare (laborator și imagistică) și excluderea unor cauze secundare de osteoporoză. În unele cazuri poate fi necesară și o radiografie de coloană vertebrală pentru a evidenția tasări vertebrale.

Cum prevenim și tratăm osteoporoza?

Dieta – Suplimentarea cu calciu trebuie să fie adjunctă tratametului medicamentos atât la femeile cu osteoporoză, post-menopauză, cât și pentru prevenția pierderii osoase. Vitamina D este la fel de importantă, deoarece ajută la absorția calciului și este esențială pentru sănătatea oaselor. Deficitul de vitamina D a devenit o problemă frecventă, majoritatea pacienților cu fractură de șold fiind deficitari.
Activitatea fizică – Imobilizarea prelungită determină o pierdere accelerată a densității minerale osoase în special la vârstnici de aceea se recomandă activitate fizică zilnică moderată pentru a crește forța musculară și a crește densitatea minerală osoasă.
Stil de viață – Având în vedere asocierea dintre tabagism și risc de fractură, se recomandă stoparea fumatului și reducerea aportului de alcool.
Tratament farmaceutic – Tratamentul antiosteoporotic este recomandat pacienților cu scor T mai mic de -2.5 DS sau cu istoric de fractură de șold sau tasare vertebrală. Medicamentele utilizate pot să prevină resorbția osoasă (antiresorbtive) sau pot să stimuleze formarea de os nou (anabolice). Cei mai cunoscuți agenți antiresorbtivi sunt bifosfonații. Administrarea acestora se poate face fie zilnic, săptămânal, lunar sau chiar și anual, în anumite condiții, și este necesară monitorizarea periodică a pacienților.

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

1