Vitamina D, «vitamina soarelui» – cât ne trebuie, cum ne ajută şi unde o găsim?

(Last Updated On: January 9, 2017)

Din cauza zilelor scurte din perioada rece a anului, corpurile noastre sunt tot mai rar expuse razelor solare, iar organismul nostru ajunge să aibă insuficiență de o vitamină foarte importantă pentru o sănătate de fier.

Aflați care sunt beneficiile vitaminei D, cum insuficiența acesteia poate stimula apariției sclerozei multiple, cum putem cu ajutorul ei să slăbim și să ținem la distanță unele tipuri de cancer.

Să aflăm care sunt beneficiile esenţiale asupra sănătăţii dacă avem un aport normal de vitamina D:

Menţine sănătatea sistemului osos din copilărie şi până la bătrâneţe

Vitamina D ajută la o mai bună absorbţie a calciului din alimente. În cazul vârstnicilor, o doză zilnică de vitamina D ajută la prevenirea fracturilor şi împiedică fragilizarea oaselor, iar la copii ajută la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos şi la prevenirea rahitismului, afecţiune ce se manifestă prin arcuirea picioarelor, genunchi mari şi oase fragile, predispuse la fracturi, conform csid.ro.

Vitamina D şi scleroza multiplă

Deşi scleroza este o boală autoimună, nu există o legătură clară care să stabilească dacă vitamina D poate ajuta la prevenirea acestei afecţiuni.

Diabetul şi vitamina D

Unii specialişti cred că există o strânsă legătură între acestea, însă nu se cunoaşte cu exactitate care pe care o cauzează. Pe de o parte, există posibilitatea ca suplimentarea dietei cu vitamina D să ţină la distanţă diabetul tip 2, iar pe de altă parte excesul de grăsime corporală, simptom caracteristic pacienţilor cu diabet, poate determina scăderea nivelului de vitamina D în organism.

Vitamina D şi slăbitul

E demonstrat ştiinţific că la persoanele obeze nivelul de vitamina D este unul extrem de scăzut. Grăsimea ţine pe loc vitamina, căreia nu îi dă voie să ajungă în orgasnim şi să-şi facă treaba.
Nu este totuşi evident dacă obezitatea este un factor pentru lipsa de vitamina D sau invers. Însă un studiu restrâns arată că persoanele care urmează o dietă restrictivă caloric şi iau în paralel vitamina D pot slăbi mai uşor şi mai rapid.

Surse bogate în vitamina D

În sezonul estival, acest lucru este uşor de obţinut dacă pur şi simplu lenevim la soare timp de minimum 15 minute pe zi. Bineînţeles, protejaţi de crema solară şi pălărie, să nu cumva să facem insolaţie. În sezoanele mai puţin sunny-friendly, vitamina D poate fi obţinută din alimente.

Cele mai bogate surse naturale sunt: somonul, macroul, tonul, sardinele, gălbenuşul de ou, ficatul de vită, cerealele, nucile, merele, lactatele etc. Dacă nici acestea nu sunt suficiente, puteţi apela la suplimentele alimentare cu vitamina D, care se găsesc sub 2 forme: D2 – ergocalciferol (acelaşi tip care se găseşte şi în alimente) sau D3 – colecalciferol (forma obţinută prin expunerea la soare).

Cum se manifestă carenţa de vitamina D?

În primul rând, trebuie să cunoşti factorii de risc. Aceştia sunt: vârsta de peste 50 de ani, pielea închisă la culoare, locuieşti în ţări nordice, eşti supraponderal, obez sau ai fost supus unei intervenţii de bypass gastric, ai alergie la lactate şi suferi de afecţiuni hepatice ori digestive precum boala Crohn sau boala celiacă.

După ce vei fi învăţat care sunt factorii de risc, vei şti că îţi lipseşte vitamina D dacă: te dor frecvent oasele, prezinţi slăbiciune musculară, ai probleme cu vederea, ţi-e somn în timpul zilei, oboseşti repede, ţi-e sete tot timpul etc.

Şi dacă vrei să fii şi mai sigur, mergi la medic, care îţi poate face un simplu test de sânge pentru determinarea nivelului de vitamina D în organism.

Care este doza zilnică recomandată de vitamina D?

Recomandarea majorităţii specialiştilor este de 600 unităţi internaţionale (UI) în cazul adulţilor cu vârste de până la 70 de ani şi de 800 UI pentru cei trecuţi de această vârstă. Totuşi, unii experţi recomandă doze mult mai crescute de vitamina D.

Trebuie să ştiţi însă că dacă săriţi peste 4.000 UI de vitamina D vă expuneţi unui risc crescut de hiperabsorbţie a calciului, care se poate depune pe artere, unde produce obturări sau chiar blocaje ale sângelui, provocând infarct sau accident vascular cerebral.

Pentru sugari, este recomandat atât consumul de lapte matern, care din păcate nu este foarte bogat în vitamina D, cât şi formule de lapte. Trebuie să se ajungă la un aport zilnic de 400 UI de vitamina D, însă nu depăşiţi această cantitate pentru că bebeluşul este extrem de sensibil iar dozele prea mari pot duce la greaţă, vărsături, pierderea poftei de mâncare, sete excesivă, dureri musculare sau complicaţii mult mai grave.

În privinţa adolescenţilor, recomandarea este de 400-600 UI de vitamina D zilnic, care se pot procura atât din alimente, cât şi din suplimentele sub formă de comprimate masticabile, destul de agreate de către aceştia.

Aveţi grijă la tratamente administrate în paralel cu vitamina D – unele medicamente, precum laxativele, steroizii, antihipertensivele sau statinele pot interacţiona cu vitamina D şi pot provoca creşterea nivelului de calciu în sânge, care duce la aritmii cardiace. Cel mai bine este să purtaţi în prealabil o discuţie cu medicul, care vă poate lămuri în privinţa acestui aspect.