“O lasam sa moara… mama s-a trezit cu o durere de picioare … Si de aici a inceput cosmarul nostru” O poveste incredibilă cum și-a salvat mama în bătălia cu sistemul medical din România!

(Last Updated On: September 15, 2017)

Este incredibil modul în care s-a ajuns ca unii medici să tratez pacienții. Mai incredibil este că mulți tineri nu mișcă un deget pentru a se interesa de condițiile în care sunt tratați părinții lor. Despre părinți ne-am lămurit, sunt în stare să stea la coadă la medic și 10 ore. Sunt obișnuiți.
Un caz care era să se transforme în tragedia a fost povestit pe Facebook de Raluca Mihulet. De apreciat cum s-a bătut efectiv cu sistemul medical ca să-și salveze mama.

Pe Facebook, Raluca Mihulet a scris: “o lasam sa moara…”  Cuvintele astea o sa ma bantuie ani intregi… In data de 26 august, sambata, mama s-a trezit cu o durere de picioare.
In jurul orei 12 a devenit paraplegica. Si de aici a inceput cosmarul nostru. Tata a sunat la salvare, unde i s-a raspuns ca nu au momentan nimic disponibil dar nu cumva sa o miste. Intr-un final, cand reusisem sa facem rost de o ambulanta privata, am fost anuntati ca o masina e pe drum.

A durat aproape 2 ore de la primul telefon si pana a ajuns ambulanta. Am insistat sa nu o duca la UPU Sibiu ci la clinica Polisano, unde eram asteptati de un medic neurochirurg. Ajunsi acolo i s-au facut analize si CT si a fost excluse cauzele neurologice.

A urmat un consult facut de medicul cardiolog iar diagnosticul a fost de tromboza de aorta terminala si artere iliace comune cu ischemia membrelor inferioare. Aorta era blocata complet si era nevoie sa fie operata de urgenta, dar la Polisano chirurgii care se puteau ocupa de caz erau in concediu. Cu ocazia asta am aflat ca la Sibiu nu exista chirurg care sa opereze asa ceva. Asa ca doamna doctor cardiolog s-a pus pe dat telefoane ca sa o putem transfera in Tirgu Mures.

La Tirgu Mures ne-a fost refuzat transferul pe motiv ca nu au proteza necesara pentru bypass. Asa ca s-a sunat la Cluj. La Cluj a fost refuzat transferul pe motiv ca Tirgu Mures e obligat sa preia cazurile din Sibiu si ar trebui mai intai sa refuze in scris cazul. Initial, managerul de la Tirgu Mures a refuzat atat sa o preia (desi cei de la Polisano s-au oferit sa trimita ei proteza necesara), cat si sa refuze in scris.

Au urmat ore intregi de certuri intre managerii de la spitalele de urgenta Tirgu Mures si Cluj si doamna doctor cardiolog, care a luptat pana la lacrimi, la propriu. In jur de ora 11, vazand ca nu poate rezolva nimic, doamna doctor ne-a spus ca singura optiune ar fi sa sune la 112, in speranta ca odata preluata de UPU lucrurile s-ar misca altfel. Pana si preluarea cazului de catre UPU Sibiu s-a desfasurat greoi si cu certuri, nicidecum in regim de urgenta.

Dupa ce a fost mutata la urgente (la 50 de metri distanta de Polisano, in aceeasi curte) au urmat inca vreo doua ore de asteptari. Pe la ora 1 noaptea doctorii de la urgente sunau in continuare la Tirgu Mures si la Bucuresti dar nimeni nu voia sa preia cazul (la Bucuresti am fost refuzati pe motiv ca era doar un singur chirurg disponibil care avea deja programata o interventie chirurgicala si oricum operatia ar fi necesitat minim doi).

Am fost sfatuiti, neoficial, sa o urcam in masina si sa plecam cu ea, ca nu au cum sa ne refuze. Riscul era sa moara pe drum, dar la fel de riscant era si sa asteptam. Mama era momentan pe heparina si era monitorizata. Am decis sa asteptam pana dimineata si sa incercam, din nou, cu o ambulanta privata sa o ducem in alt oras. Asa ca a fost internata pe sectia de cardiologie la Sibiu.

A doua zi dimineata, duminica, la ora 8, medicii care au monitorizat cazul au reluat telefoanele cu spitalele. Intre timp eu am sunat la spitalul privat Monza, din Bucuresti. Le-am explicat pe scurt cazul, iar o doamna draguta ne-a trasmis ca o sa ia legatura cu un chirurg cardiovascular si ca revine cu un telefon. Cred ca in jur de ora 10 am primit telefonul de la Monza cu numarul chirurgului care dorea sa discute cu medicul curant.

Auzeam de la medici: “s-a ajuns la nivel inalt – se cearta managerii intre ei si am sunat si la Arafat” – de parca pe noi ne incalzea cu ceva chestia asta. Cred ca dupa inca jumatate de ora a iesit medicul care ne-a spus ca atat spitalul Monza cat si Tirgu Mures au acceptat sa preia cazul. Tirgu Mures a transmis urmatoarele: “e cam tarziu, pacienta trebuia operata ieri” (ieri, cand o refuzau fara drept de apel!!!) “o aducem aici si daca se poate opera o trimitem la Cluj, dar daca noi consideram ca nu mai e nimic de facut o trimitem inapoi si o lasam …” .

O lasam sa moara!!!! Medicii ne-au sfatuit, daca ne permitem, sa mergem cu ea la Bucuresti, la Spitalul Monza. Am fost informati, estimativ, de costurile foarte mari pentru interventia la Monza, dar nu mai era nimic de gandit si cantarit. A fost transferata de urgenta cu elicopterul (asta e tot ce a facut statul roman pentru un om care si-a platit contributiile intotdeauna, timp de ani intregi). Mama a fost operata luni, in 28 august, si, desi operatia a fost extrem de riscanta, a trecut cu bine peste tot. Nu au existat nici un fel de complicatii (necroza a tesuturilor, nevoie de dializa etc) dar si-a revenit de-a dreptul miraculos.

Multumim pe aceasta cale doamnei doctor cardiolog Cristina Leatu si personalului de la Polisano, domnului medic chirurg Calin Popa, celorlati medici si personalului medical de la Spitalul Monza, multumim medicilor de la cardiologie din Sibiu, care s-au zbatut cat au putut in sistemul asta si nu in ultimul rand doctorului si prietenului nostru Mihai Rusu care a fost alaturi de noi pas cu pas, la orice ora, si care a dat telefoane si ne-a indrumat.

Postarea asta nu e pentru mama ci pentru oamenii care trec prin asa ceva si nu isi permit sa fie tratati la privat, pentru oamenii nevoiti sa faca imprumuturi la banca pentru a supravietui, pentru oamenii care raman datori dar in viata si pentru cei care sunt lasati sa moara. Postarea asta este pentru a atrage atentia asupra unui sistem de sanatate defect, bolnav, politizat si criminal.

P.S : casa de asigurari de sanatate deconteaza astfel de operatii doar daca pacientul are trimitere de la medicul de familie (inainte de a se efectua operatia) si pare sa nu fie interesata de cazurile urgente”