„Concluziile unui neurochirurg aflat în pragul pensionării, după 40 de ani de operații”:

(Last Updated On: October 16, 2017)

Dr. Henry Marsh, un celebru neurochirurg  a tras câteva concluzii despre creierul uman după 40 de ani de operații.

Pe Facebook, jurnalistul Vlad Mixich a scris: „Concluziile unui neurochirurg aflat în pragul pensionării, după 40 de ani de operații:
“Cu mult timp în urmă, am crezut că chirurgia pe creier este splendidă – că reprezintă cel mai rafinat mod de a folosi atât mâinile cât și creierul, de a combina arta cu știința. Am crezut că neurochirurgii – pentru că manevrează creierul, baza miraculoasă a tot ceea ce gândim și simțim – trebuie să fie extraordinar de înțelepți și că înțeleg sensul vieții. Când eram tânăr pur și simplu am acceptat faptul că materia fizică a creierului produce gânduri conștiente și sentimente.

Am crezut că creierul e ceva ce poate fi explicat și înțeles.
Pe măsură ce am îmbătrânit, am ajuns în schimb să realizez că nu am nici măcar cea mai mică idee despre felul în care materia fizică dă naștere conștiinței, gândirii și simțirii.
Și acest simplu fapt m-a umplut de o crescândă senzație de minunare.

Dar am început și să fiu deranjat de știința faptului că creierul meu e un organ care îmbătrânește, exact ca restul organelor din corpul meu.
Cunoștiințele mele în domeniul neuroștiințelor mă lipsesc de consolarea credinței în orice fel de viață după moarte și în restaurarea a ceea ce am pierdut pe măsură ce creierul meu dispare odată cu vârsta. Știu că unii neurochirurgi cred într-un suflet și în viața după moarte, dar asta mie îmi pare a fi aceeași disonanță cognitivă întâlnită la cei care știu că sunt pe moarte dar totuși speră că vor trăi.

Oricum, am ajuns la o anumită consolare în faptul că propria mea natură, “Eul” meu – acest sine conștient fragil, cel care scrie aceste rânduri și care pare că navighează atât de nesigur la suprafața unei mări electrochimice insondabile în care se scufundă în fiecare noapte când eu dorm, produsul a milioane nenumărate de ani de evoluție – este un mister la fel de mare ca universul însuși.

Am învățat că manevrarea creierului nu te învață nimic – nimic altceva decât să fii consternat de fragilitatea rațiunii umane și a vieții.
Îmi voi sfârși cariera nu neapărat deziluzionat dar, într-un fel, dezamăgit. Am învățat mult mai mult despre cât de supus greșelii sunt eu și despre cât de nerafinată poate fi chirurgia (deși e atât de des necesară), decât despre cum funcționează cu adevărat creierul.”

[ dr. Henry Marsh, unul dintre cei mai cunoscuți chirurgi englezi, în Admissions, 2017 ]”