Medicul nutriționist Mihaela Bilic: „Mâncarea nu ține de cald … Ce căutăm noi în mâncare nu sunt atât nutrienții, cât confortul. În realitate … ”

(Last Updated On: December 16, 2017)

Într-o postare făcută pe Facebook, nutriționistul Mihaela Bilic, a vorbit despre relația dintre mâncare și afecțiune. Potrivit acesteia, nevoia de afecțiune este mai mare decât cea de hrană.

„Ce căutăm noi în mâncare nu sunt atât nutrienții, cât confortul”, scrie Mihaela Bilic.

„Mâncarea nu ține de cald

De multe ori spunem că avem o problemă cu mâncarea, ne supărăm pe ea că ne ispitește și ne îngrașă, când de fapt noi suntem aceia care o căutăm, care avem nevoie de ea. Și nu de foame de cele mai multe ori, ci pentru starea de bine și de siguranță pe care ne-o dă. Ce căutăm noi în mâncare nu sunt atât nutrienții, cât confortul. În realitate dezvoltăm o relație afectivă cu alimentele, care ne satisface nevoia de tandrețe și afecțiune, acolo unde lipsesc din viața noastra alte surse de bun și bine. Încercăm să ne fie cald cu mâncare, deși de o îmbrățișare am avea cu adevărat nevoie🤗

Dacă nouă, oamenilor, ne e ușor să ne mințim, să ne păcălim și să nu recunoaștem nici în ruptul capului că lipsa de afecțiune e cauza nefericirii și neîmplinirii noastre, animalele sunt mai oneste și mai curajoase în a face ceea ce simt. Și drept dovadă că nevoia de tandrețe e mai mare decât cea de hrană propriu-zisă, am să vă spun o poveste cu o maimuțică🐵

De fapt e vorba de un experiment făcut cu un pui mic de maimuță căruia i s-au oferit 2 variante de mame-surogat artificiale: o variantă blănoasă și pufoasă, un fel de ursuleț de pluș moale și cald în care te puteai culcuși, și o variantă scheletică făcută din sârmă și metal, dar care avea încorporat un biberon plin cu lapte.

Lăsat în cușcă cu cele 2 “mame” adoptive s-a observat că micuțul își petrecea majoritatea timpului lipit de “mama” pufoasă, deși ea nu-i oferea nicio sursă de hrană, și doar când nu mai putea de foame se apropia de “mama” metalică, exclusiv pentru a mânca din biberon; apoi fugea repede înapoi în brațele ursulețului de pluș!

Cât timp credeți că petrecea cu “mama” blănoasă? 22 de ore din cele 24 ale zilei😳 Se vede treaba că pentru puiuțul orfan nevoia de afecțiune era mai mare decât nevoia de hrană. Și atunci noi, oamenii, când constatăm că avem o relație mult prea apropiată, prea strânsă cu mâncarea, n-ar trebui să ne întrebăm: chiar mi-e foame, sau adevărul e că nu am parte de suficientă atenție, grijă, tandrețe, afecțiune? Pentru că în ipocrizia noastră zicem că avem o problemă cu mâncarea, când de fapt noi dorim doar să ne fie cald. Și în lipsa unor brațe iubitoare în care să ne culcușim liniștiți, devenim pufoși și moi cu ajutorul mâncării…dar ne e din ce în ce mai frig în suflet😥”.